- Poţi să mă chinuieşti până la moarte, dacă-ţi face plăcere, dar te rog, după ce mi-ai dărâmat palatul, nu-mi ridica o colibă, oferindu-mi-o dreptlocuinţă şi admirându-ţi mărinimia.
- Iubesc
pămânutul de sub picioarele tale şi aerul de deasupra capului tău, şi
orice obiect pe care îl atingi, şi fiecare vorbă pe care o rosteşti.
Iubesc toate privirile tale, toate faptele şi toată făptura, aşa cum eşti.
- Niciodată nu mi-am destăinuit iubirea prin viu grai, dar dacă privirile pot vorbi, atunci şi cel mai idiot dintre idioţi ar fi putut ghici că eramîndrăgostita de el până peste cap.
- Eternitatea
în care intră cei duşi de pe lume, e viaţa fără margini, iubire fără
sfârşit şi fericire deplină.
- Nu ştiu
din ce sunt plămădite sufletele noastre, dar ştiu că al meu şi al lui sunt
la fel.
- M-ai lăsat
atât de multă vreme singură să lupt împotriva morţii, încât nu simt şi nu
văd decât moarte! Mă simt ca şi moartă!
- Relicvele
morţilor sunt preţioase, dacă în timpul vieţii ţi-au fost dragi.
- Îmi mai
pot însă aduce aminte cât de mult l-am iubit, şi-mi mai pot încă închipui,
dar vag de tot, că l-aş putea iubi din nou, dacă... dar nu, nu!
- Este
ciudat cum obişnuinţa modelează gusturile şi ideile.
- Unicul
gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi nu ar rămâne decât el,
tot aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit,
universul s-ar transforma într-o lume străină mie şi mi s-ar părea că nu
mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub
pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu,
mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt o plăcere
pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă.
- N-am decat
o singura dorinta, si întreaga mea fiinta si toate puterile mele tintesc
spre implinirea ei. am dorit-o atat de multa vreme si atat de neclintit,
incat sunt convins ca se va implini.
- Am zăbovit
printre ele, sub cerul acela binevoitor, dulce, senin; am urmărit fluturii
ce zburau printre ierburi şi clopoţei, am ascultat vântul suav ce adia
prin iarbă, şi m-am întrebat: Cum a putut crede cineva vreodată că cei ce
odihnesc în pacea pământului ar putea avea un somn tulburat?!
- Îmi iubesc
ucigaşul.. dar pe-al tău cum l-aş putea iubi?
- Doreşte să schimbi drăcuşorii în îngeri plini de încredere, nevinovaţi, care să nu bănuiască pe nimeni şi să nu se îndoiească de nimic, să vadăîntotdeauna prieteni acolo unde nu-s siguri că văd duşmani.
- Îţi spun că aproape am atins paradisul meu, căci paradisul altora e cu desăvârşire lipsit de importanţă pentru mine şi nu-l râvnesc.
luni, 23 aprilie 2012
Citate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu