Recenzii

Early reviews of Wuthering Heights were mixed in their assessment. Whilst most critics recognised the power and imagination of the novel, many found the story unlikeable and ambiguous. Released in 1847, at a time when the background of the author was deemed to have an important impact on the story itself, many critics were also intrigued by the authorship of the novels. H. F. Chorley of the Athenaeum said that it was a "disagreeable story" and that the 'Bells' (Brontës) "seem to affect painful and exceptional subjects".

The Atlas review called it a "strange, inartistic story", but commented that every chapter seems to contain a "sort of rugged power". Summarising the novel: "We know nothing in the whole range of our fictitious literature which presents such shocking pictures of the worst forms of humanity. There is not in the entire dramatis persona, a single character which is not utterly hateful or thoroughly contemptible ... Even the female characters excite something of loathing and much of contempt. Beautiful and loveable in their childhood, they all, to use a vulgar expression, "turn out badly".

The Graham's Lady Magazine critique bluntly stated "How a human being could have attempted such a book as the present without committing suicide before he had finished a dozen chapters, is a mystery. It is a compound of vulgar depravity and unnatural horrors".

Paterson's Magazine "We rise from the perusal of Wuthering Heights as if we had come fresh from a pest-house. Read Jane Eyre is our advice, but burn Wuthering Heights".

The Douglas Jerrold's Weekly Newspaper critique was more positive, yet still shocked at the novel's raw depictions, noting "In Wuthering Heights the reader is shocked, disgusted, almost sickened by details of cruelty, inhumanity, and the most diabolical hate and vengeance, and anon come passages of powerful testimony to the supreme power of love—even over demons in the human form. The women in the book are of a strange fiendish-angelic nature, tantalising, and terrible, and the men are indescribable out of the book itself". However the review also emphasized the "great power" of the novel and its provocative qualities; it said that it was a "strange sort of book—baffling all regular criticism" and that "[it is] impossible to lay it aside afterwards and say nothing about it". Although the Examiner agreed on the strangeness, it saw the book as "wild, confused; disjointed and improbable". The Britannia review mirrored those comments made on the unpleasant characters, arguing that it would have been a "far better romance" if the characters were not "nearly as violent and destructive as [Heathcliff]". The unidentified review was less critical, considering it a "work of great ability" and that "it is not every day that so good a novel makes its appearance".

Traducerea:

Critici timpurii ale cărții „La răscruce de vânturi” au fost amestecate în aprecierea lor. În timp ce majoritatea criticilor au recunoscut puterea și imaginația romanului, mulți au găsit povestea greu de suportat și ambiguă. Apărută în 1847, într-un timp când trecutul autoarei a fost considerat ca având un important impact asupra poveștii însăși, mulți critici au fost de asemenea intrigați de profesiunea de scriitor ( în text - authorship = un scriitor care urmărește câștiguri bănești ) al romanelor. H.F.Chorley, în „Athanaeum”, a spus că este o „poveste neplăcută” și că „Bells” (surorile Brontë) „par să afișeze dureroase și excepționale subiecte”.

Recenzia „Atlas” a numit-o o „ciudată, făcută fără artă poveste”, dar a comentată că fiecare capitol pare să conțină un fel de „putere aspră”. Rezumând romanul: „Nu știm nimic din marea categorie a literaturii fictive care să prezinte niște imagini atât de șocante ale celor mai rele forme ale umanității. Nu este în întreaga distribuție, un singur caracter care nu este complet răuvoitor sau cu totul de disprețuit ... Chiar și personajele feminine stârnesc ceva potrivnic și multă sfidare. Frumoase și atrăgătoare în copilărie, ele toate, pentru a folosi un limbaj vulgar, se înrăiesc (în text : „turn out badly”).

Critica revistei „Graham's Lady” a declarat pe față „Cum o ființă umană a încercat o asemenea carte despre prezent fără să se sinucidă înainte să termine o duzină de capitole, este un mister. Este un amestec de depravare vulgară și terori nenaturale”.

Revista „Paterson's”: „Noi creștem din citirea atentă a cărții <<La răscruce de vânturi>> ca și cum am fi venit proaspeți dintr-un spital pentru ciumați. Citiți <<Jane Eyre>> este sfatul nostru, dar ardeți <<La răscruce de vânturi>>”.

Critica ziarului săptămânal „Douglas Jerrold's” a fost mai pozitivă, dar tot șocată de descrierea brută a cărții, adăugând „În <<La răscruce de vânturi>> cititorul este șocat, dezgustat, aproape bolnav de detaliile cruzimii, inumanității și cea mai diabolică ură și răzbunare și fără întârziere vin pasaje de puternică declarație a puterii supreme a dragostei - chiar peste demoni într-o formă umană. Femeile din carte sunt de o ciudată drăcească și angelică natură, ademenitoare și teribile, iar bărbații nu pot fi descriși nici din cartea însăși.” Cu toate acestea, recenzia a accentuat „marea putere” a romanului și calitatea stimulentă, spune că este „un tip ciudat de carte - derutând toate criticile obișnuite” și că „este imposibil să o așezi lângă fără să spui ceva despre ea”.

Sursa: Wikipedia