Referinte în literatura

• 
  
  • In Albert Camus' essay The Rebel, Heathcliff is compared to a leader of the rebel forces. Both are driven by a sort of madness: one by misguided love, the other by oppression. Camus juxtaposes the concept of Heathcliff's reaction to Catherine with the reaction of a disenchanted rebel to the ideal he once held.
  • Maryse Condé
  's novel Windward Heights adapted Wuthering Heights to be set in Guadaloupe and Cuba.
  • Sylvia Plath
   and Ted Hughes both have poems titled "Wuthering Heights."
  • Anne Carson
   wrote a poem titled "The Glass Essay" in which are woven multiple references to Wuthering Heights and the life of Emily Brontë.
  • James Stoddard
  's novel The False House contains numerous references to Wuthering Heights.
  • In the novel H: The Story of Heathcliff's Journey Back to Wuthering Heights, Lin Haire-Sargeant tells the story of how Heathcliff discovers he is the son and heir of Edward Fairfax Rochester and Bertha Mason (Jane Eyre).
  • Jasper Fforde
  's Thursday Next novels often mention Heathcliff as the most tragic romantic hero. In Fforde's book The Well of Lost Plots, it is revealed that all the characters of Wuthering Heights are required to attend group anger management sessions.
  • In Heathcliff and the Great Hunger (1995), Terry Eagleton proposes that Heathcliff was actually a refugee from the great Irish potato famine.
  • In the preface of his novel Le bleu du ciel, French writer Georges Bataille states that, in his view, Wuthering Heights belongs to those rare works in literature written from an inner necessity.
  • Alice Hoffman
  's Here On Earth is a modern version of Wuthering Heights.^[1]
  • The novel Glennkill by German writer Leonie Swann, published in 2005, is in some way centred on Emily Brontë's novel, which is perhaps the main reason it is set in Ireland.^{[citation needed]} The book, as revealed in the last pages, is being read to the sheep by the shepherd's daughter, and in a strange and dreamy way helps the main character of the novel, a sheep-detective called Miss Maple, to guess the identity of the murderer.
  • In Diane Setterfield's novel The Thirteenth Tale, Wuthering Heights is frequently mentioned. The relationship between Charlie and Isabelle Angelfield parallels that of Heathcliff and Catherine in many ways.
  • Michel Houellebecq
  's debut novel Extension du domaine de la lutte briefly mentions Wuthering Heights -- "We're a long way from Wuthering Heights" -- arguing that as human relations progressively fade away, such tales of stormy passion are no longer possible.^[2]
  • Cara Lockwood
  's Wuthering High is centred on a boarding school that is haunted by dead classic writers, Emily Brontë among them. Her novel is mentioned several times, and even her characters make appearances.
  • Mizuki Nomura's second book in the Bungaku shoujo series, "Bungaku shoujo" to Uekawaku Ghost (published in 2006), refers to and draws from Wuthering Heights heavily.
  • Japanese novelist Minae Mizumura's third and most recent work, A Real Novel, 2002, is a retelling of Wuthering Heights in postwar Japan, featuring a half-Chinese, half-Japanese Heathcliff and an even more problematic Nelly. It re-enacts the history of modern Japanese literature by absorbing and transforming the Western classic into the Japanese literary context.
  • Afghan novelist Khaled Hosseini's debut novel, The Kite Runner, included Wuthering Heights when Amir asks Soraya what book she is reading. Soraya replies, "it is a sad story."
  • In Stephenie Meyer's novel Twilight, Bella Swan reads Wuthering Heights. In the sequel, Eclipse, several direct quotes from Wuthering Heights are used to purportedly compare Bella's relationships with Edward Cullen and Jacob Black to Catherine's relationships with Heathcliff and Edgar.
  • In Kiran Desai's second novel, The Inheritance of Loss, Sai reads Wuthering Heights several times during the Ghurkha insurgency.
  • In the book by Australian author Markus Zusak, I Am the Messenger, Ed, the main character, reads Wuthering Heights to the old lady in one of his tasks.
  • In the manga and anime series called Aoi Hana one of the main characters plays the role of Heathcliff in a school drama festival.
  • Chapter 3 in the book Special Topics in Calamity Physics by the American Author Marisha Pessl.
  • In an interview about his novel The Sound and the Fury, William Faulkner refers to the character Caddy as "my heart's darling," a phrase which Heathcliff uses to describe Catherine Earnshaw.
  • In the manga series called Glass Mask, where the main character Maya plays Catherine in a professional theatre play.
  • in V.C Andrews' novel "flowers in the attic", Cathy Dollanganger was reading Wuthering Heights.

Recenzii

Early reviews of Wuthering Heights were mixed in their assessment. Whilst most critics recognised the power and imagination of the novel, many found the story unlikeable and ambiguous. Released in 1847, at a time when the background of the author was deemed to have an important impact on the story itself, many critics were also intrigued by the authorship of the novels. H. F. Chorley of the Athenaeum said that it was a "disagreeable story" and that the 'Bells' (Brontës) "seem to affect painful and exceptional subjects".

The Atlas review called it a "strange, inartistic story", but commented that every chapter seems to contain a "sort of rugged power". Summarising the novel: "We know nothing in the whole range of our fictitious literature which presents such shocking pictures of the worst forms of humanity. There is not in the entire dramatis persona, a single character which is not utterly hateful or thoroughly contemptible ... Even the female characters excite something of loathing and much of contempt. Beautiful and loveable in their childhood, they all, to use a vulgar expression, "turn out badly".

The Graham's Lady Magazine critique bluntly stated "How a human being could have attempted such a book as the present without committing suicide before he had finished a dozen chapters, is a mystery. It is a compound of vulgar depravity and unnatural horrors".

Paterson's Magazine "We rise from the perusal of Wuthering Heights as if we had come fresh from a pest-house. Read Jane Eyre is our advice, but burn Wuthering Heights".

The Douglas Jerrold's Weekly Newspaper critique was more positive, yet still shocked at the novel's raw depictions, noting "In Wuthering Heights the reader is shocked, disgusted, almost sickened by details of cruelty, inhumanity, and the most diabolical hate and vengeance, and anon come passages of powerful testimony to the supreme power of love—even over demons in the human form. The women in the book are of a strange fiendish-angelic nature, tantalising, and terrible, and the men are indescribable out of the book itself". However the review also emphasized the "great power" of the novel and its provocative qualities; it said that it was a "strange sort of book—baffling all regular criticism" and that "[it is] impossible to lay it aside afterwards and say nothing about it". Although the Examiner agreed on the strangeness, it saw the book as "wild, confused; disjointed and improbable". The Britannia review mirrored those comments made on the unpleasant characters, arguing that it would have been a "far better romance" if the characters were not "nearly as violent and destructive as [Heathcliff]". The unidentified review was less critical, considering it a "work of great ability" and that "it is not every day that so good a novel makes its appearance".

Traducerea:

Critici timpurii ale cărții „La răscruce de vânturi” au fost amestecate în aprecierea lor. În timp ce majoritatea criticilor au recunoscut puterea și imaginația romanului, mulți au găsit povestea greu de suportat și ambiguă. Apărută în 1847, într-un timp când trecutul autoarei a fost considerat ca având un important impact asupra poveștii însăși, mulți critici au fost de asemenea intrigați de profesiunea de scriitor ( în text - authorship = un scriitor care urmărește câștiguri bănești ) al romanelor. H.F.Chorley, în „Athanaeum”, a spus că este o „poveste neplăcută” și că „Bells” (surorile Brontë) „par să afișeze dureroase și excepționale subiecte”.

Recenzia „Atlas” a numit-o o „ciudată, făcută fără artă poveste”, dar a comentată că fiecare capitol pare să conțină un fel de „putere aspră”. Rezumând romanul: „Nu știm nimic din marea categorie a literaturii fictive care să prezinte niște imagini atât de șocante ale celor mai rele forme ale umanității. Nu este în întreaga distribuție, un singur caracter care nu este complet răuvoitor sau cu totul de disprețuit ... Chiar și personajele feminine stârnesc ceva potrivnic și multă sfidare. Frumoase și atrăgătoare în copilărie, ele toate, pentru a folosi un limbaj vulgar, se înrăiesc (în text : „turn out badly”).

Critica revistei „Graham's Lady” a declarat pe față „Cum o ființă umană a încercat o asemenea carte despre prezent fără să se sinucidă înainte să termine o duzină de capitole, este un mister. Este un amestec de depravare vulgară și terori nenaturale”.

Revista „Paterson's”: „Noi creștem din citirea atentă a cărții <<La răscruce de vânturi>> ca și cum am fi venit proaspeți dintr-un spital pentru ciumați. Citiți <<Jane Eyre>> este sfatul nostru, dar ardeți <<La răscruce de vânturi>>”.

Critica ziarului săptămânal „Douglas Jerrold's” a fost mai pozitivă, dar tot șocată de descrierea brută a cărții, adăugând „În <<La răscruce de vânturi>> cititorul este șocat, dezgustat, aproape bolnav de detaliile cruzimii, inumanității și cea mai diabolică ură și răzbunare și fără întârziere vin pasaje de puternică declarație a puterii supreme a dragostei - chiar peste demoni într-o formă umană. Femeile din carte sunt de o ciudată drăcească și angelică natură, ademenitoare și teribile, iar bărbații nu pot fi descriși nici din cartea însăși.” Cu toate acestea, recenzia a accentuat „marea putere” a romanului și calitatea stimulentă, spune că este „un tip ciudat de carte - derutând toate criticile obișnuite” și că „este imposibil să o așezi lângă fără să spui ceva despre ea”.

Sursa: Wikipedia

Documentar despre moartea lui Emily Brontë

Pentru cei care știu engleză, este un documentar foarte interesant, ce le privește pe toate cele trei surori deopotrivă.

Citate

• Poţi să mă chinuieşti până la moarte, dacă-ţi face plăcere, dar te rog, după ce mi-ai dărâmat palatul, nu-mi ridica o colibă, oferindu-mi-o dreptlocuinţă şi admirându-ţi mărinimia.
• Iubesc pămânutul de sub picioarele tale şi aerul de deasupra capului tău, şi orice obiect pe care îl atingi, şi fiecare vorbă pe care o rosteşti. Iubesc toate privirile tale, toate faptele şi toată făptura, aşa cum eşti.
• Niciodată nu mi-am destăinuit iubirea prin viu grai, dar dacă privirile pot vorbi, atunci şi cel mai idiot dintre idioţi ar fi putut ghici că eramîndrăgostita de el până peste cap.
• Eternitatea în care intră cei duşi de pe lume, e viaţa fără margini, iubire fără sfârşit şi fericire deplină.
• Nu ştiu din ce sunt plămădite sufletele noastre, dar ştiu că al meu şi al lui sunt la fel.
• M-ai lăsat atât de multă vreme singură să lupt împotriva morţii, încât nu simt şi nu văd decât moarte! Mă simt ca şi moartă!
• Relicvele morţilor sunt preţioase, dacă în timpul vieţii ţi-au fost dragi.
• Îmi mai pot însă aduce aminte cât de mult l-am iubit, şi-mi mai pot încă închipui, dar vag de tot, că l-aş putea iubi din nou, dacă... dar nu, nu!
• Este ciudat cum obişnuinţa modelează gusturile şi ideile.
• Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi nu ar rămâne decât el, tot aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă.
• N-am decat o singura dorinta, si întreaga mea fiinta si toate puterile mele tintesc spre implinirea ei. am dorit-o atat de multa vreme si atat de neclintit, incat sunt convins ca se va implini.
• Am zăbovit printre ele, sub cerul acela binevoitor, dulce, senin; am urmărit fluturii ce zburau printre ierburi şi clopoţei, am ascultat vântul suav ce adia prin iarbă, şi m-am întrebat: Cum a putut crede cineva vreodată că cei ce odihnesc în pacea pământului ar putea avea un somn tulburat?!
• Îmi iubesc ucigaşul.. dar pe-al tău cum l-aş putea iubi?
• Doreşte să schimbi drăcuşorii în îngeri plini de încredere, nevinovaţi, care să nu bănuiască pe nimeni şi să nu se îndoiească de nimic, să vadăîntotdeauna prieteni acolo unde nu-s siguri că văd duşmani.
• Îţi spun că aproape am atins paradisul meu, căci paradisul altora e cu desăvârşire lipsit de importanţă pentru mine şi nu-l râvnesc.

Filmele

(2011)

Regizor:Andrea Arnold

Scenaristi:Olivia Hetreed
Emily Brontë

Genul:Dragoste / Drama

Distributie:

Kaya Scodelario - Catherine Earnshaw

Nichola Burley - Isabella Linton

James Howson - Heathcliff

Oliver Milburn - Mr. Linton

Amy Wren - Frances Earnshaw

James Northcote - Edgar Linton

Steve Evets - Joseph

Data lansare (SUA): 18 Ianuarie 2009

Regizor:Coky Giedroyc

Scenaristi:Emily Brontë
Peter Bowker

Genul:Dragoste / Drama

Durata:180 minute
Distributie: Tom Hardy - Heathcliff

Charlotte Riley - Cathy

Andrew Lincoln - Edgar Linton

Sarah Lancashire - Nelly

Burn Gorman - Hindley

Rosalind Halstead - Isabella

Rebecca Night - Catherine

(1992)

Regizor:Peter Kosminsky

Scenaristi:Emily Brontë
Anne Devlin

Genul:Dragoste / Drama

Durata:105 minute
Distributie:

Juliette Binoche - Cathy Linton/Catherine Earnshaw

Ralph Fiennes - Heathcliff

Janet McTeer - Ellen Dean

Sophie Ward - Isabella Linton

Simon Shepherd - Edgar Linton

Jeremy Northam - Hindley Earnshaw

Jason Riddington - Hareton Earnshaw

(1985)

Regizor:Jacques Rivette

Scenaristi:Pascal Bonitzer

Suzanne Schiffman

Emily Brontë

Genul:Mister / Dragoste / Drama

Durata:130 minute

Distributie: Fabienne Babe - Catherine

Lucas Belvaux - Roch

Sandra Montaigu - Hélène

Alice de Poncheville - Isabelle

Olivier Cruveiller - Guillaume

Philippe Morier-Genoud - Joseph

Olivier Torres - Olivier

Data lansare (SUA): 18 Februarie 1971

Regizor:Robert Fuest

Scenaristi:Patrick Tilley
Emily Brontë

Genul:Dragoste / Drama / Aventura

Durata:104 minute

NOMINALIZAT LA GOLDEN GLOBES

Distributie: Anna Calder-Marshall - Cathy Earnshaw

Timothy Dalton - Heathcliff

Harry Andrews - Mr. Earnshaw

Pamela Brown - Mrs. Linton

Judy Cornwell - Nellie

James Cossins - Mr. Linton

Rosalie Crutchley - Mrs. Earnshaw

Data lansare (SUA): 13 Aprilie 1939
Regizor:William Wyler

Scenaristi:John Huston
Ben Hecht
Charles MacArthur

Genul:Dragoste / Drama

Durata:103 minute

PREMIAT LA OSCAR.

Distributie:Merle Oberon - Cathy

Laurence Olivier - Heathcliff

David Niven - Edgar

Flora Robson - Ellen

Donald Crisp - Dr. Kenneth

Geraldine Fitzgerald - Isabella Linton

Hugh Williams - Hindley


Sursa: www.cinemarx.ro

Emily Bronte

Emily Brontë este o scriitoare engleza cunoscuta mai ales prin romanul ei, si singurul de altfel, intitulat “La rascruce de vanturi”. A scris o serie de volume de poezii sub un pseudonim masculin Ellis Bell. Emily Brontë s-a nascut in Thornton, Yorkshire Anglia. In anul 1824, familia sa se muta in Haworth, unde tatal sau, Patrick Brontë este angajat ca vicar, ajutor la o parohie. Acest lucru face posibila apropierea viitoarei scriitoare de lumea cartilor. In copilarie dupa moartea mamei, Maria Branwell, Emily alaturi de cele doua surori ale sale Charlotte si Anne si de fratele lor Patrick Branwell Brontë incep a-si imagina taramuri magice, amintiri ce vor constitui o baza importanta pentru scrierile lor de mai tarziu. O mica parte din operele copilariei lui Emily au supravietuit vremurilor. In anul 1842 Emily incepe sa munceasca ca si invatatoare la Law Hill Scholl dupa aproape sase luni in care a fost bolnava si retinuta la pat. Mai tarziu alaturi de sora sa, Charlotte, se angajeaza intr-o scoala privata in Brussel. In acest timp i-a fost descoperit talentul poetic de catre Charlotte, care o sfatuieste sa isi publice opera poetica intr-un compediu intitulat: Poeme de Currer, Ellis si Acton Bell. Pentru a scapa de prejudecatile impotriva femeilor scriitoare , surorile Brontë se folosesc in publicatiile lor de aceste pseudonime: Chartlotte se va numi Currer Bell, Anne - Acton Bell, iar Emily - Ellis Bell. In anul 1847, isi publica singurul ei roman “ La rascruce de vanturi”. Sora sa, Cherlotte ajuta la publicarea cartii si o editeaza sub numele adevarat al surorii sale, Emily. Sanatatea lui Emiy ca si a surorilor ei a fost foarte afectata. In urma mortii fratelui sau, Patrick, se imbolnaveste de tuberculoza, refuza orice ajutor medical si moare la data de 19 decembrie 1848. Romanul sau “ La rascruce de vanturi” este unul de referinta pentru literatura engleza clasica. Emily nu se incadreaza in directiile literare ale vremii, romanul sau facand exceptie de la aceste miscari literare ale acelor timpuri. Romanul este alcatuit printr-o tehnica si un stil literar unic, ce face ca firul narativ sa fie din ce in ce mai incitant si mai dinamic. Romanul imbina intr-un mod extraordinar elemente gotice si fantastice. Tehnica narativa este una non lineara, cu multe secvente retrospective ale personajelor, si cu doua personaje ce ocupa pe rand functia de narator: Mr. Lockwood si Nelly Deen. Romanul reprezinta o lupta de a iubi, de a supravietui, de a uita trecutul si de a trece peste diferentele impuse de familie si societate. Iubirea dintre Heathcliff si Catherine Earnshaw este cea care patroneaza toata actiunea romanului, o iubire nerezolvata, dureroasa ce ii distruge si pe ei si pe cei din jurul lor, o iubire cum rar a mai fost prezentata in litaratura universala.

Caracterizarea personajelor

Heathcliff

Unul dintre personajele principale, Heathcliff este un om dur, ce nu agreează compania oamenilor și a cărui minte ingenioasă a pus la cale un plan de a distruge două familii, luându-le averile și devastându-le moral. Sprâncenele groase, împreună cu privirea aspră, îi înfățișau caracterul urât. Cu toate acestea, a iubit-o pe Catherine ; după moartea ei, nu a mai fost capabil de a gândi logic și a murit în acest fel.

Catherine

Lui Catherine dintotdeauna i-a plăcut să facă ce vrea, astfel încât nimeni nu trebuia s-o contrazică, chiar dacă nu avea dreptate. În sufletul ei, a fost mereu o parte care dorea să fie politicoasă, bună, o adevărată doamnă, iar o parte, influențată poate și de Heathcliff, care îi exprima sufletul liber, sălbatic, fără reguli. Și-a pierdut mintea atunci când Heathcliff a plecat de la Wuthering Heights, și de atunci a devenit de necontrolat.

Edgar Linton

Păr blond, ochi albaștri, un domn politicos. Edgar dă un model de soț și bărbat adevărat, având o răbdare imensă în ceea ce o privește pe Catherine, în ciuda comentariilor lui Heathcliff care îl descriu ca o persoană slabă (de aceea se explică și moartea lui pe la 40 de ani) și inutilă.

Isabella Linton

Deși naivă și ușor prostuță când s-a căsătorit cu Heathcliff (după ce părăsise Wuthering Heights și se întorsese mult mai politicos), Isabella îi află caracterul adevărat și devine chiar agresivă. În cele din urmă, părăsește de tot Wuthering Heights și se duce într-un oraș îndepărtat, unde îl naște pe Linton, un copil slăbuț și foarte mofturos. La înfățișare îi seamănă perfect lui Edgar.

Hindley Earnshaw

Caracterul lui Hindley devine din ce în ce mai urât odată cu ura pentru Heathcliff. După ce se căsătorește cu Frances, devine un adevărat tiran atât pentru el, cât și pentru Catherine. Însă când soția lui moare, se apucă de băut și nu îi mai pasă nici măcar de fiul său, Hareton. La întoarcerea lui Heathcliff la Wuthering Heights și cu pierderea pariurilor și, deci, și a moștenirii lăsate de bătrânul Earnshaw, ura pentru acesta se cultivă într-atât, încât în cele din urmă moare Hindley încercând să-l omoare pe Heathcliff.

Rezumatul cartii

„La răscruce de vânturi” pune accent pe dragostea neîmplinită dintre Heathcliff și Catherine Earnshaw. Totul începe odată cu sosirea domnului Lockwood (naratorul romanului), un cetățean sosit din zgomotoasa Londră, ce dorea să se izoleze de agitația orașului. Thrushcross Grange i se părea cel mai potrivit loc, după cum și spune: „Desigur că n-aș fi putut alege, din toată Anglia, un loc mai la adăpost de orice frământare omenească”. Heathcliff, proprietarul casei, un om dur, ce nu urmărea nicio regulă și îi displăcea compania oamenilor, a fost încă un imbold pentru domnul Lockwood să locuiască o vreme aproape de orașul Gimmerton. Deoarece dorea să îl cunoască în persoană pe acest domn Heathcliff, acesta se duse mai întâi să îl viziteze la Wuthering Heights (prin traducere, „La răscruce de vânturi”), o casă ce era încolțită de vânturile cu aer mereu tăios și rece. Cu toate acestea, arhitectul prevăzuse casa pentru astfel de furtuni, având ferestrele înguste, adânc tăiate în zid, cu colțurile apărate de pietre mari. Casa avea un aer grotesc, datorită sculpturilor pe care timpul își pusese amprenta, „risipite cu precădere în fațadă și în jurul intrării principale, printre nenumărați grifoni care începuseră să se fărâmițeze și amorași lipsiți de pudoare”. Interiorul era tot la fel de predispus la mizerie și paragină ; de altfel, singurii servitori prezenți la Wuthering Heights erau Joseph, un bătrân morocănos și Zillah, o servitoare corpolentă, care nu își făcu apariția decât după ce domnul Lockwood fu atacat de câinii lui Heathcliff revoltați. În cele din urmă, gazda își face din nou apariția și stă de vorbă cu naratorul, care se calmează spre final și promite că va sosi și a doua zi la Wuthering Heights.

În ziua următoare, vremea se înăspri și, deși domnul Lockwood ar fi trebuit să fi rămas la Thrushcross Grange, acesta se îndreptă, așa cum îi promisese gazdei, către Wuthering Heights. Din păcate, Heathcliff era plecat când acesta ajunsese acolo și fiind lăsat afară de către morocănosul Joseph, trebui să-și găsească ajutor într-un tânăr murdar și cu maniere grosolane, care îl conduse printr-o spălătorie și o magazie de cărbuni, până în salon. Acolo se afla „cucoana”, o femeie, care deși avea o privire acră și plină de dispreț, i se puteau contura câteva trăsături de o rară frumusețe. Până să-și dea seama de greșeala imensă pe care o făcea spunându-i „doamna Heathcliff”, sosi și acesta, împreună cu tânărul murdar și cu manierele grosolane și se puseră la masă. Cu toate acestea, află în cele din urmă că pe femeie o chema Catherine Linton, iar pe tânăr Hareton Earnshaw. Era clar că domnul Lockwood era curios din cale-afară despre trecutul acestei familii ciudate, dar nu mai puse nicio întrebare. Cum vremea nu se îmbunătățise deloc de la plecare, ba chiar se făcuse mai aspră, Lockwood se hotărî să rămână până peste noapte la Wuthering Heights.

Înainte de a adormi, citi scrijelit pe tăbliile patului „Catherine Linton” sau „Catherine Earnshaw” și, din când în când, „Catherine Heathcliff”. Lângă pat găsi o carte care avea toate spațiile libere măzgălite, un fel de minijurnal. Naratorul citi doar o parte din el, în care Catherine, împreună cu Heathcliff, era bătută și ținută la punct de către Hindley, fratele ei proaspăt căsătorit, și de către Joseph. Toate aceste întâmplări îi dădură coșmaruri lui Lockwood, în care Catherine se ținea de fereastră și încerca să ajungă în camera ce fusese odinioară a ei. Trezindu-se din acel vis neașteptat, musafirul se hotărî să plece imediat, dorind să aibă, bineînțeles, și o gazdă care să îl conducă prin zăpadă. Heathcliff avu un moment de slăbiciune când auzi de visul său, însă, în cele din urmă refuză, așa că acesta trebui să răzbată prin nămeții de afară, ajungând cu greu și cu o răceală gravă la Thrushcross Grange.

Deoarece știa că, acum cu această răceală, domnul Lockwood nu o să mai poată pleca din pat, își dori ceva care să îl scoată din plictiseală și, pentru că încă dorea să afle mai multe despre tânăra domnișoară Catherine, o întrebă pe servitoarea care îl îngrijea dacă nu ar putea să afle mai multe de la ea. Ellen Dean, o servitoare devotată și, în același timp, o bună povestitoare, acceptă și începu să povestească odată cu plecarea domnului Earnshaw, tatăl lui Hindley și bunicul lui Hareton, la Liverpool. Cei doi copii, Hindley și Catherine, își doriră fiecare ca tatăl lor să le aducă o vioară și, respectiv, un bici. Când tatăl lor se întoarse în cele din urmă, istovit, după o lungă perioadă de timp, cei doi copii constatară dezamăgiți că niciunul din cadourile promise nu le fusese adus ; un copil negru și murdar în schimb ieși la iveală. Numele acestuia urma să fie Heathcliff. La început, niciunul dintre copii nu îl putea suporta, până și servitoarei, Nelly, îi plăcea să râdă de băiat. Domnul Earnshaw, cu toate acestea, îl avea ca favorit chiar pe tânărul băiat. Orice spunea el era adevărat și îl apăra când vedea că unul din copii se poartă urât cu el. De aceea lui îi plăcea uneori să mintă și să capete avantaj în fața lui Hindley, în special și tot așa i se formă și caracterul aspru. Catherine începu cu timpul să țină la Heathcliff, iar cei doi obișnuiau adeseori să se joace împreună. Hindley ,cu toate acestea, îl ura din ce în ce mai tare și nu a fost niciodată de acord cu el în familie.

Dar timpul trecea, și domnul Earnshaw s-a îmbolnăvit și în cele din urmă a murit.După moartea parintiilor , Hindley , care fusese trimis la studii , se întoarce la Wuthering Heights casatorit , in postura unui stăpân tiranic . Primele masuri le ia împotriva lui Heathcliff , pe care îl alunga printre servitorii de la bucătărie , punându-l la o munca de randas . Proportional cu tiranitatea lui Hindley cresc iubirea si solidaritatea dintre Catherine si Heathcliff . Când scapă de sub supraveghere , ei rătăcesc fericiţi pe plaiuri , ca doi rebeli revoltaţi împotriva unei restricţii fara sens . In pelegrinarile lor , copiii ajung la resedinta familiei Linton . Confortul , civilizaţia si bunele maniere exercita un adevărat miraj asupra lui Catherine , care se întoarce la Wuthering Heights complet transformata . Ea trăiește pe două planuri : planul identității spirituale cu Heathcliff , de care o leagă trecutul și firea patimașă și planul vanității feminine și al perspectivelor de avere și de situaţie , reprezentate de Edgar Linton . Esenţa dilemei i-o impartaseste intr-o seara lui Nelly Dean, însă in mărturisirea iubirii ei pentru Heathcliff isi face loc uşor sentimentul de degradare . Auzind doar ultimele cuvinte care înseamnă pentru el sfarsitul lumii , Heathcliff fuge de la Wuthering Heights. Catherine îl cauta in zadar pretutindeni si , ajunsa la paroxismul disperării , e doborâta de febra.

Ieşind din boala trupului si a mintii , Catherine apare apatica si indiferentă . Se căsătorește cu Edgar Linton , trădându-și propria fire si idealurile . Vreme de jumătate de an ea duce o existență pasivă și pare chiar mulţumită . Insa intr-o seara Heathcliff se întoarce , radical schimbat : frumos , impunător , bogat – în aparență calm , în realitate , hotărât să se răfuiască cu lumea . Lucid și flexibil , el s-a întors pentru răzbunare și distrugere . Cu răbdare diabolica și cu bucurie , el urmărește și aduce la îndeplinire un plan prestabilit , devenind stăpânul averilor Earnshaw și Linton.

Cathy , fiica lui Catherine , și Hareton , fiul lui Hindley , se iubesc și se inteleg , unindu-se împotriva lui Heathcliff . Iubirea lor îi aminteşte acestuia de propria lui dragoste și de propria lui lupta . Triumful lui monstruos îi pare acum van și fără sens , dându-și seama că a căzut pradă propriului său joc . Răzbunarea nu-l mai interesează . El moare cu nervii zdruncinaţi . Cuplul Cathy – Hareton , eliberat prin moartea lui Heathcliff , își va făuri un cămin fericit , romanul încheindu-se cu o notă de speranţă .